Lichid amniotic = Lichid in care se afla fetusul in timpul sarcinii.
Lichidul amniotic este un lichid limpede in care se scalda fatul in interiorul uterului matern. El protejeaza copilul fata de socurile exterioare si ii permite sa fie mentinut la o temperatura stabila intr-un mediu aseptic.
Volumul de lichid amniotic creste in decursul sarcinii. Transparent, el este constituit din apa in care se gasesc celule fetale (amniocite). Lichidul amniotic provine, in principal, din secretiile membranelor care inconjoara fatul, din urina fetala si din lichidul de origine pulmonara.
Lichidul amniotic se reinnoieste in permanenta: el este inghitit de catre fat si apoi eliminat in cursul mictiunii. In sfarsit, in timpul nasterii, el se scurge dupa ruperea (spontana sau provocata) a membranelor si realizeaza o lubrifiere a cailor genitale ale mamei cu scopul de a usura trecerea copilului.
Exista doua examene care permit studierea lichidului amniotic: amniocenteza si amnioscopia. La sfarsitul sarcinii, volumul lichidului amniotic atinge 1,5 litri, cu aproximatie.
Insuficienta sa (oligoamnios) sau excesul sau (hidramnios) sunt patologice, rezultand din malformatii fetale sau provocand unele dintre ele.
Examenul clinic, care permite decelarea unui exces sau a unei insuficiente de lichid amniotic, trebuie sa fie completat printr-o ecografie, pentru cautarea eventualelor malformatii, in caz de suferinta fetala, lichidul amniotic se inverzeste, datorita emisiei premature de meconiu (primul scaun verzui) de catre fat. Atunci este necesar adesea sa fie provocata nasterea.