Edem acut al plamanului
Invadare a alveolelor de catre plasma sangvina care a traversat peretele capilarelor (vase mici). Un edem pulmonar este cel mai frecvent de origine hemodinamica, legat de o crestere a presiunilor in circulatia pulmonara. Aceasta poate fi datorata unei proaste functionari a inimii, unui puseu de hipertensiune arteriala sistemica sau unei hipervolemii (cresterea volumului sangvin). Mult mai rar, edemul pulmonar poate fi consecinta unei alterari a permeabilitatii capilarelor pulmonare de catre agentii infectiosi (virusul gripei, unele bacterii) sau toxici.
Simptome si semne - In edemul pulmonar acut, apar brusc la bolnav o gafaiala intensa, ceea ce-l obliga sa stea asezat sau in picioare (ortopnee), precum si o tuse, insotita uneori de expectoratii spumoase rozalii caracteristice. Aparitia mai mult sau mai putin rapida a semnelor (edem subacut) depinde de modul de evolutie al insuficientei ventriculare stangi.
Auscultarea inimii indica o tahicardie (accelerarea ritmului cardiac), cea a plamanilor raluri uscate, zise crepitante, cu predominenta la baza plamanilor. Alte semne de insuficienta cardiaca periferica (cresterea marimii ficatului, turgescenta venelor jugulare) sunt mai rare, edemul pulmonar manifestandu-se mai ales atunci cand insuficienta ventriculara stanga nu este insotita inca de complicatia unei insuficiente ventriculare drepte.
Tratament - Diureticele pe cale intravenoasa si/sau vasodilatatoarele, in particular cele venoase, trateaza simptomele si antreneaza o diminuare rapida a presiunii in circulatia pulmonara. Ameliorarea oxigenarii se face prin inhalarea de oxigen cu ajutorul unei sonde sau al unei masti, iar corectarea caderii debitului cardiac se trateaza prin medicamente cardiotonice. Tratamentul de fond este cel al bolii in cauza.
Sinonim: edem pulmonar.
Inapoi la dictionar
