Cheilita exfoliativa – ce este, ce cauze are, tratament recomandat

Cheilita este o alta denumire pentru buzele crapate, fiind un termen dat inflamatiei care apare la nivelul buzelor. Cheilita exfoliativa este o forma neobisnuita a acestui fenomen si se caracterizeaza prin inflamarea si descuamarea buzelor, simptome care nu cauzeaza doar neplaceri din punct de vedere estetic, ci pot si sa afecteze hranirea si fonatia.

In acest articol vom analiza complexitatea cheilitei exfoliative, oferindu-va informatii utile despre cauzele acestui fenomen, modul de stabilire a diagnosticului si optiunile de tratament, masurile preventive si posibilele complicatii.

Cheilita exfoliativa – generalitati

Cheilita este un termen dat inflamatiei care afecteaza buzele, cele mai frecvente forme ale acestui fenomen fiind cheilita de contact unghiulara, cheilita actinica, alergica, plasmocitara, glandulara, granulomatoasa, factioasa sau exfoliativa.

Cheilita exfoliativa este o afectiune cronica, recurenta, inflamatorie, caracterizata prin exfolierea excesiva a suprafetei (vermilionului) buzelor, la nivelul careia se observa o productie excesiva de cheratina. Este o afectiune rara si adesea neinteleasa, adesea manifestata prin microfisuri persistente si formarea scuamelor.

Intrucat poate avea un impact semnificativ asupra calitatii vietii unei persoane, este important ca pacientii sa cunoasca factorii de risc, simptomele si optiunilor de tratament. Cheilita exfoliativa este uneori diagnosticata gresit din cauza faptului ca manifestarile sale clinice se aseamana cu ale altor forme de cheilita.

Cheilita exfoliativa este mai frecventa la femeile cu varsta sub 30 de ani si afecteaza mai des buza inferioara decat pe cea superioara.

Cheilita exfoliativa – cauze si factori de risc

Cauza exacta a acestei probleme medicale este inca necunoscuta, dar s-a observat despre cheilita exfoliativa ca poate aparea ca o afectiune izolata sau ca parte a anumitor boli sistemice.

Intelegerea cauzelor care stau la baza cheilitei exfoliative este esentiala pentru un management eficient al simptomelor. Etiologia acestui fenomen este multifactoriala, potentialii factori declansatori fiind urmatorii:

• factori psihologici – s-a observat ca stresul, anxietatea si alte probleme psihiatrice favorizeaza semnificativ cheilita exfoliativa, putand exacerba simptomele. Este mai frecventa la tineri, in principal in randul persoanelor care au obiceiul de a-si musca sau linge buzele ca reactie compulsiva, dar exista si cazuri in care nu s-au inregistrat astfel de comportamente favorizante.
• reactii alergice – expunerea la unele substante alergenice din produsele cosmetice sau de igiena orala poate declansa sau agrava cheilita exfoliativa. Prin urmare, identificarea si eliminarea acestor agenti alergeni reprezinta un pas important in tratamentul acestei afectiuni.
• infectii bacteriene, virale sau fungice – igiena orala deficitara, o infectie bacteriana cu Staphylococcus aureus, candidoza bucala (cheilocandidiaza) sau o varianta de candidoza a sindromului imunodeficientei umane dobandite (HIV) poate cauza sau agrava cheilita exfoliativa;
• deficiente nutritionale – in special deficitul de vitamina B12, fier sau zinc au fost asociate de aparitia cheilitei exfoliative, asadar aportul nutritional adecvat este o masura preventiva demna de luat in considerare.

Cheilita exfoliativa – simptome

Poate afecta doar una dintre buze, de obicei pe cea inferioara. Buza poate parea normala sau se poate inrosi, inainte de formarea stratului de suprafata ingrosat. Exfolierea pare a fi ciclica si se desfasoara in ritm variat si in portiuni diferite ale buzelor, asa ca se observa permanent cate o zona care prezinta scuame. Cand cheilita exfolianta este prezenta pe ambele buze, cea inferioara este de obicei mai grav afectata decat buza superioara.

Recunoasterea simptomelor cheilitei exfoliative este esentiala pentru stabilirea diagnosticului si gestionarea in timp util a efectelor acestei afectiuni. In general, simptomele sunt urmatoarele:

• descuamare persistenta a pielii buzelor;
• roseata si umflare a zonei afectate;
• formarea crustelor;
• sensibilitate sau durere;
• uscaciune si aparitia ragadelor (microfisuri/crapaturi la nivelul pielii);
• ulceratii sau cruste hemoragice.

In functie de severitatea cheilitei, simptomele asociate pot include prurit, furnicaturi si intampinarea unor dificultati in alimentatie sau vorbire. Aceste simptome pot varia in intensitate si pot fi exacerbate de factori de mediu, cum ar fi vremea rece sau expunerea la substante iritante. S-a constatat ca multi pacienti cu cheilita exfoliativa au depresie sau tulburari de personalitate, desi inca nu s-au facut suficiente studii despre aceasta asociere.

Cheilita exfoliativa – diagnostic

Intrucat cheilita exfoliativa poate prezenta simptome similare altor afectiuni, pentru diagnosticul diferential sunt necesare teste pentru a exclude aceste boli sau infectia secundara. Prin urmare, diagnosticarea cheilitei exfoliative presupune:

• examinare clinica – o evaluare vizuala detaliata a buzelor ajuta specialistul sa identifice semnele caracteristice ale cheilitei exfoliative. De asemenea, clinicianul se va interesa despre obiceiurile si stilul de viata al pacientului, precum si despre factorii de stres psihologic si expunerea la potentiali alergeni.
• teste de laborator si biopsie – testele de laborator pot ajuta la identificarea agentilor infectiosi sau a deficientelor nutritionale care ar putea contribui la cheilita exfoliativa. Exsudatul se efectueaza de obicei pentru a se depista Candida albicans sau Staphylococcus aureus. In unele cazuri, poate fi necesara o biopsie pentru a exclude alte afectiuni, cum ar fi cheilita actinica sau lichenul plan. Uneori, histopatologia poate fi insa nespecifica.

O evaluare psihiatrica atenta poate fi deosebit de utila, de asemenea, deoarece s-a observat ca tratamentul unei tulburari de dispozitie sau anxietate asociate acestei boli poate ameliora simptomele pacientilor cu cheilita exfoliativa factiala.

Cheilita exfoliativa – optiuni de tratament si masuri preventive

Pentru a gestiona eficient cheilita exfoliativa, pot fi necesare mai multe strategii de tratament. Acestea constau in:

• tratamente topice – evitarea alergenilor si a agentilor iritanti, combinata cu mentinerea hidratarii prin utilizarea regulata a balsamurilor de buze si a cremelor hidratante reprezinta adesea prima linie de aparare, contribuind la calmarea buzelor si prevenind agravarea simptomelor. De obicei se recomanda produsele care contin lanolina sau vaselina.
• medicatie – daca se depisteaza vreo infectie, aceasta trebuie tratata topic sau sistemic, cu tratamente antifungice sau antibacteriene. In cazurile de inflamatie severa, se pot prescrie corticosteroizi topici sau agenti imunomodulatori.
• psihoterapie – s-a raportat ca tratamentul unei tulburari de dispozitie sau de anxietate asociate amelioreaza cheilita factiala. Cazurile de tulburare obsesiv-compulsiva raspund cel mai bine la inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei. Tehnicile de gestionare a stresului si de limitare a comportamentelor compulsive pot ajuta la atenuarea simptomelor.
• ajustari dietetice – adoptare unei diete bogate in vitamine si minerale esentiale poate reduce deficientele nutritionale care favorizeaza cheilita exfoliativa. Prin urmare, in astfel de circumstante se poate recomanda consultarea unui nutritionist.

Literatura de specialitate raporteaza ca tratamentul cheilitei exfoliative reprezinta totusi o provocare din cauza modului variat in care pacientii reactioneaza la optiunile terapeutice utilizate. Desi unele cazuri de cheilita exfoliativa intra in remisiune, cel putin temporar, altele persista ani de zile, devenind cronice. Exista putine studii disponibile pe aceasta tema, utilizarea corticosteroizilor topici si sistemici, a antibioticelor, produselor cheratolitice, remediilor naturiste, unguentelor cu acid salicilic sau tacrolimus, a crioterapiei cu azot lichid sau a terapiei cu laser fiind cateva dintre optiunile terapeutice incercate de-a lungul anilor pentru tratamentul cheilitei exfoliative. Asocierea dintre steroizi, psihoterapie si tranchilizante tinde totusi sa induca reactii mai previzibile in randul pacientilor care sufera de cheilita exfoliativa.

Din pacate, cu exceptia cazului in care o afectiune predispozanta sau asociata poate fi identificata si tratata, cheilita exfoliativa este de obicei rezistenta la tratament. De exemplu, la unii pacienti nu s-au obtinut rezultate dupa utilizarea balsamurilor de buze cheratolitice, a cremelor de protectie solara sau a cremelor antifungice, dupa administrarea steroizilor topici, a steroizilor sistemici, a antibioticelor, analogilor vitaminei D (calcipotriol) sau a crioterapiei. In unele cazuri, unguentul cu tacrolimus sau crema cu galbenele (Calendula officinalis) in proportie de 10% a oferit insa o ameliorare a simptomelor.

Cheilita exfoliativa – posibile complicatii

Daca nu este tratata, cheilita exfoliativa poate cauza urmatoarele complicatii:

• infectii secundare, din cauza craparii si descuamarii buzelor;
• cicatrici sau modificari ireverisibile ale aspectului buzelor;
• suferinta psihologica si jena sociala.

Abordarea prompta a acestor complicatii este esentiala pentru imbunatatirea starii pacientilor care sufera de cheilita exfoliativa.

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10198695/

https://www.medicoverhospitals.in/diseases/exfoliative-cheilitis/

https://dermnetnz.org/topics/exfoliative-cheilitis