Tetanos: cauze, simptome, tratament si preventie

Tetanos: cauze, simptome, tratament si preventie Tetanos: cauze, simptome, tratament si preventie

Ultima actualizare: 5 august 2022

Tetanosul este o boală destul de gravă, provocată de o infecție bacteriană care, în aproximativ 10-20% dintre cazuri, poate fi fatală. Se estimează că la nivel mondial, tetanosul produce peste un milion de decese anual, majoritatea la nou-născuți și copii mici. Este important de știut care sunt cauzele, simptomele, dar și metodele de prevenție ale tetanosului, astfel încât să devenim responsabili și să ne protejăm sănătatea.


Ce este tetanosul

Tetanosul este o boală acută de natură infecțioasă, necontagioasă, care poate afecta atât oamenii, cât și animalele. Este provocată de infecția cu o bacterie foarte comună și atacă sistemul muscular și nervos, în lipsa unui tratament rapid, fiind compatibilă cu decesul. Tetanosul poate afecta persoane de orice vârstă, infecția putând fi descrisă sub 3 forme: localizată, cefalică și generalizată.

Care sunt cauzele tetanosului

Tetanosul este provocat de infecția cu bacteria Clostridium tetani. Această bacterie trăiește peste tot în natură, în special în solurile umede și ferite de soare, însă se găsește și în mod normal în intestinul oamenilor și animalelor, implicit în fecale, iar în anumite condiții formează spori. Acești spori eliberează o toxină numită exotoxina sau tetanospasmină, care poate să pătrundă în sistemul nervos central pe calea nervilor motori periferici sau poate fi transportată de sânge la țesutul nervos și astfel se declanșează boala.

Care sunt simptomele tetanosului

Simptomele tetanosului încep să apară după aproximativ 6-16 zile zile de la infectare, perioada de incubație fiind de 3 până la 21 de zile. Simptomele principale ale tetanosului sunt spasmele musculare, iar în prima fază apară contractura mandibulei, aspect care face aproape imposibilă vorbirea și înghițirea alimentelor. Contractura musculară se poate întinde apoi la restul mușchilor din corp și poate provoca moartea prin asfixiere, prin stop-cardiorespirator sau, în anumite cazuri, rigiditatea musculară care se instalează poate conduce la fractura coloanei vertebrale. Alte simptome ale tetanosului care se pot instala sunt:

  • febra
  • frisoane însoțite de transpiraţia excesivă
  • ritmul cardiac accelerat
  • hipertensiunea arterială
  • dificultăţi de respiraţie
  • pneumonia
  • fracturi osoase
  • leziuni cerebrale

 

Cum se transmite tetanosul

Tetanosul se transmite prin contact direct cu obiecte contaminate sau prin intermediul solului atunci când există o rană deschisă. Mai exact, atunci când sporii tetanici intră în contact direct cu   o leziune de la nivelul pielii se produce infectarea, iar cel mai mare risc îl reprezintă plăgile adânci produse prin înțepare, mușcătură, tăiere, zdrobire, împușcare, dar și arsură profundă. Foarte periculoase sunt leziunile produse de obiecte ruginite sau de mușcăturile de animal, mai ales dacă acesta este nevaccinat și rana s-a produs la nivelul feței.

Punctăm că tetanosul, deși este de natură infecțioasă, nu este o boală contagioasă, adică nu se poate transmite în urma contactului unei persoane sănătoase cu o persoană bolnavă.

Despre tetanosul neonatal

În cazul nou-născuților, tăierea bontului ombilical poate reprezenta un risc de infectare dacă nu a fost pansat în condiții sterile, acesta numindu-se tetanos neonatal și poate să apară în prima lună de la naștere. De asemenea, infecția mai poate apărea postpartum în uter, caz în care se numește tetanos matern. Tetanosul neonatal este cel o formă gravă și fatală, fiind mai frecvent întâlnit în zone rurale și în cazul persoanelor care nasc acasă, în condiții nesterile.

Cum se poate preveni tetanosul

Cea mai bună metodă de prevenție a tetanosului este vaccinarea. În cazul nou-născuților, vaccinul antitetanos face parte din schema obligatorie de vaccinare propuse de Ministerul Sănătății în România, primind denumirea de vaccin hexavalent, și se face încă de la vârsta de 2 luni, cu rapel la 4 și la 11 luni. Ulterior, copilul va trebui vaccinat la 1 an, la 3 ani și la 7 ani, respectiv 14 ani. Este important ca după această vârstă, vaccinul antitetanos să se facă o dată la 10 ani, negarantând imunitate pe viață.

Este important de punctat faptul că dacă o persoană se rănește și nu este vaccinată, vaccinul antitetanos trebuie făcut în maxim 48 de ore pentru a preveni răspândirea infecției în corp. Pe de altă parte, în cazul tetanosului neonatal, pentru a fi prevenit, este necesară vaccinarea mamei fie înainte, fie în timpul perioadei de sarcină, însă este de preferat a se evita vaccinarea în primele 7 luni de sarcină. Femeile care alăptează nu prezintă contraindicații legate de administrarea vaccinului antitetanos.

Care este tratamentul pentru tetanos

Tratamentul pentru tetanos depinde strict de severitatea infecției. În anumite cazuri, dacă se face imediat vaccinul, nu mai este nevoie de tratament, însă sunt și situații care necesită administrarea de antibiotice, cu precădere penicilină și anticorpi de imunoglobulină tetanos (TIG). Totodată, se pot recomanda medicamente cu rol de relaxare pentru mușchi.

Este important ca după orice leziune să se curețe foarte bine rana, iar medicul poate recomanda inclusiv debridarea, adică înlăturarea ţesuturilor moarte sau infectate din zona afectată.