Atenocor 50mg x 30 compr HEL

Compozitie

Atenocor50 mg

Un comprimat contine atenolol 50 mg si excipienti: amidon de porumb, lactoza monohidrat, celuloza microcristalina, povidona K30, amidon pregelatinizat, laurilsulfat de sodiu, talc, stearat de magneziu, amidonglicolat de sodiu.

Atenocor100 mg

Un comprimat contine atenolol 100 mg si excipienti: amidon de porumb, lactoza monohidrat, celuloza microcristalina, povidona K30, amidon pregelatinizat, laurilsulfat de sodiu, talc, stearat de magneziu, amidonglicolat de sodiu.

Grupa farmacoterapeutica: beta-blocante cardioselective.

Indicatii terapeutice

-  hipertensiune  arteriala  mai  ales  la  tineri,  in  conditii  de  circulatie  hiperkinetica  si hipertensiune arteriala labila;

-   profilaxia crizelor de angina pectorala;

-   infarct   miocardic   acut:   administrarea  indelungata  postinfarct  scade   mortalitatea cardiovasculara;

-  tahiaritmii supraventriculare, in special la hipertiroidieni; unele tahiaritmii ventriculare;

-  sevraj la alcool;

-  migrena: pentru profilaxia acceselor migrenoase;

-  tremor esential;

-  stari de anxietate.

Contraindicatii

- hipersensibilitate la atenolol sau la oricare dintre excipientii produsului;

- astm bronsic si bronhopneumopatie cronica obstructiva in formele severe;

- insuficienta cardiaca care nu raspunde la tratamentul specific;

- soc cardiogen;

- bloc atrioventricular de grad inalt (II sau III);

- boala de nod sinusal;

- angina Prinzmetal (pentru utilizarea atenololului in monoterapie in formele grave);

- hipotensiune arteriala;

- sindrom Raynaud si afectiuni vasculospastice in forme severe;

- antecedente de reactii anafilactice.

Precautii

Intreruperea brusca a unui tratament indelungat cu atenolol la bolnavii cu cardiopatie ischemica poate agrava angina, poate declansa aritmii severe sau chiar poate provoca infarct acut de miocard sau moarte subita. De aceea, la intreruperea tratamentului, dozele trebuie reduse treptat.

Tratamentul cu beta-blocante poate determina agravarea reactiilor alergice si  lipsa de raspuns la administrarea de adrenalina in doze uzuale.

Este recomandata intreruperea medicatiei beta-blocante cu 48 de ore inaintea administrarii anestezicelor generale halogenate. Medicul anestezist trebuie atentionat in cazul in care pacientul este in tratament cu blocante beta-adrenergice. Totusi la pacientii cu insuficienta coronariana grava tratamentul va fi continuat pana la interventia operatorie. In caz de urgenta sau imposibilitate a opririi tratamentului, pacientul trebuie protejat de predominanta vagala printr-o premedicatie cu atropina. Sint indicate anestezicele generale cu efect deprimant cardiac cat mai mic posibil, iar pierderile sangvine trebuie compensate.

Interactiuni

Asocieri contraindicate:

Administrarea concomitenta de amiodarona poate provoca tulburari de contractilitate, de automatism si de conducere, prin suprimarea mecanismelor simpatice compensatorii.

Asocieri care necesita prudenta:

- Anestezice  generale  inhalatorii  halogenate:  beta-blocantele  cresc  riscul  deprimarii miocardice si al hipotensiunii;

- Blocante ale canalelor de calciu (bepridil, verapamil si diltiazem): determina tulburari de conducere atrio-ventriculara si deprimarea excesiva a contractilitatii miocardului prin efect sinergic cu beta-blocantele;

- Clonidina: beta-blocantele pot exacerba efectul de rebound  hipertensiv la intreruperea brusca a clonidinei; in cazul administrarii concomitente, atenololul trebuie intrerupt cu cateva zile inaintea intreruperii treptate a clonidinei; la pacientii tratati cu clonidina, inlocuirea acesteia cu beta-blocante se realizeaza la cateva zile dupa intreruperea administrarii de clonidina;

- Antiaritmice   (propafenona,   chinidina,   disopiramida):   asocierea   cu   beta-blocante determina tulburari de contractilitate, de automatism si de conducere;

- Baclofen:  creste  efectul  antihipertensiv al  atenololului;  sunt  necesare  supravegherea tensiunii arteriale si eventual adaptarea dozei de atenolol;

- Insulina  si  antidiabetice  orale:  beta-blocantele  mascheaza  simptomele  hipoglicemiei (palpitatii si tahicardie); aceasta asociere necesita prudenta, eventual adaptarea dozelor;

- Lidocaina: atenololul poate sa creasca concentratia plasmatica a lidocainei si riscul de reactii adverse neurologice si cardiace ale anestezicului local; se impun adaptarea dozei de lidocaina, supravegherea clinica si electrocardiografica;

- Antiacide  gastrice:  scad  absorbtia  atenololului;  antiacidele  se  vor  administra  la  un interval de cel putin doua ore fata de atenolol;

- Substante de contrast iodate: in caz de soc sau hipotensiune determinate de aceste substante, beta-blocantele reduc reactiile simpatice compensatorii; inaintea explorarii radiologice cu substante de contrast tratamentul cu atenolol trebuie intrerupt, daca este posibil.

Alte interactiuni:

- AINS:    micsoreaza   efectul   hipotensiv   al    atenololului   prin   inhibarea   sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare si prin retentie hidrosalina;

- Blocante ale canalelor de calciu de tip dihidropiridinic (nifedipina): asocierea cu atenolol poate provoca hipotensiune arteriala si deprimarea contractilitatii miocardice la bolnavii cu insuficienta cardiaca insuficient controlata prin tratament;

- Antidepresive  triciclice  si  neuroleptice:  utilizarea  concomitenta  de  atenolol  poate determina hipotensiune arteriala si risc crescut de hipotensiune ortostatica severa;

- Glucocorticoizi si tetracosactid: scad efectul antihipertensiv al atenololului prin retentie hidrosalina.

Atentionari speciale

Atenololul poate fi folosit in formele usoare de astm bronsic sau bronhopneumopatie cronica obstructiva, administrat initial in doze mici. Inainte de inceperea tratamentului se recomanda efectuarea probelor functionale respiratorii. In cazul in care criza de astm survine in timpul tratamentului, se pot administra simpatomimetice bronhodilatatoare.

In insuficienta cardiaca controlata prin tratament, atenololul se poate administra in doze mici, crescute progresiv sub supraveghere medicala stricta.

Utilizarea blocantelor β1 selective in angina Prinzmetal este posibila in formele usoare, cu conditia administrarii concomitente de vasodilatatoare.

La  bolnavii  cu  afectiuni  arteriale  periferice  (sindrom  Raynaud)  este  de  preferat  ca atenololul sa fie inlocuit cu un beta blocant cardioselectiv, care prezinta si actiune de tip agonist partial.

Utilizarea medicamentului in tratamentul hipertensiunii arteriale secundare din feocromocitom necesita monitorizarea tensiunii arteriale.

La  varstnici,  tratamentul  trebuie  inceput  cu  doze  mici  si  efectuat  sub  supraveghere medicala.

In caz de insuficienta renala, se adapteaza dozele in functie de clearance-ul creatininei (vezi Doze si mod de administrare).

La pacientii diabetici tratati cu insulina sau antidiabetice orale si cu atenolol este necesara prudenta datorita riscului crescut de reactii hipoglicemice; acesti bolnavi semnaleaza mai putin simptomele vegetative simpato-catecolaminice, care anunta hipoglicemia (tahicardie, anxietate, sudoratie etc.).

La bolnavii cu psoriazis este necesara prudenta, deoarece s-au semnalat cazuri de agravare a afectiunii dermatologice.

In caz de tireotoxicoza, beta-blocantele pot sa mascheze semnele cardiovasculare. La sportivi, atenololul poate determina o reactie fals pozitiva la testele antidoping.

Sarcina si alaptarea

Administrarea indelungata a atenololului la animale de laborator a determinat aparitia unor modificari la nivelul celulelor glandulare epiteliale ale mucoasei duodenale la caini si cresterea incidentei degenerarii atriale la sobolani.

La om atenololul traverseaza bariera placentara. Nu exista studii in ceea ce priveste administrarea atenololului in primul trimestru de sarcina; nu   poate fi exclusa posibilitatea aparitiei suferintei fetale. Administrarea atenololului in trimestrul III de sarcina a fost asociata cu hipotrofie fetala.

La nou nascutii mamelor tratate cu atenolol, actiunea beta-blocanta persista cateva zile dupa nastere; este posibila o reducere a contractilitatii miocardice care necesita instituirea unei terapii specifice intensive. De asemenea, la nou nascut pot sa apara bradicardie, detresa respiratorie sau hipoglicemie. De aceea este necesara o supraveghere medicala atenta si specializata (monitorizarea frecventei cardiace si a glicemiei) a nou nascutului in primele 3-5 zile de viata

Atenololul se excreta in laptele matern. Riscul hipoglicemiei si al bradicardiei nu a fost evaluat, de aceea se recomanda evitarea administrarii in perioada alaptarii.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Atenololul nu are efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Doze si mod de administrare

Hipertensiune arteriala: doza uzuala este de 100 mg atenolol pe zi, dimineata. Atenololul se poate asocia cu alte medicamente antihipertensive: diuretice, alfa-blocante, vasodilatatoare.

Angina pectorala si tahiaritmii: doza uzuala este de 50-100 mg atenolol pe zi.

Infarct miocardic acut: doza initiala este de 50 mg atenolol la 15 minute de la ultima administrare  intravenoasa  de  atenolol;  doza  se  poate  repeta  la  12  ore.  In  continuarea tratamentului, doza uzuala este de 100 mg atenolol pe zi.

Insuficienta renala:

La pacientii cu insuficienta renala doza de atenolol se modifica astfel:

- pentru un clearance al creatininei intre 15 si 35 ml/min si suprafata corporala 1,73 m2, doza se reduce cu 50%;

- pentru un  clearance al  creatininei sub  15  ml/min si  suprafata corporala 1,73  m2 se administreaza 50 mg in 2 prize .