Mononucleoza infectioasa: simptome, cauze si tratament

2021-05-18 16:30:54 2021-05-19 13:39:34 Mononucleoza infectioasa: simptome, cauze si tratament

Catena

Ultima actualizare: 19 mai 2021

mononucleoza

Mononucleoza infectioasa sau „boala sarutului” este o infectie virala produsa de virusul Epstein-Barr (EBV) din familia virusurilor herpetice.

Mononucleoza infectioasa se caracterizeaza prin prezenta unui sindrom de mononucleoza in sange, care este adesea sever (si cel care a dat numele bolii). Acest sindrom, cauzat de virusul Epstein-Barr, poate fi prezent si in alte boli: infectia cu citomegalovirus, toxoplasmoza, HIV, hepatita (cum ar fi hepatita A). Dupa mononucleoza infectioasa, persoana care a fost infectata dobandeste imunitate prelungita.

Denumirea clasica de „boala sarutului” provine de la faptul ca transmiterea se realizeaza prin intermediul secretiilor orofaringiene, in special prin saliva. Se manifesta in special prin oboseala accentuata, dureri in gat, febra mare si prezenta ganglionilor mariti in gat. Cu toate acestea, aceasta infectie poate trece neobservata.

Mononucleoza infectioasa este mult mai periculoasa la adulti decat la pacientii tineri. Aproximativ 50% dintre adulti fac o forma severa a bolii.

Cuprins

1. Virusul Epstein-Barr, principala cauza a mononucleozei

2. Cum se transmite mononucleoza infectioasa sau „boala sarutului”?

3. Care sunt simptomele mononucleozei infectioase?

4. Cum se stabileste diagnosticul de mononucleoza infectioasa?

5. Tratamentul pentru mononucleoza infectioasa

6. Complicatiile mononucleozei netratate

7. Mononucleoza infectioasa – metode de preventie

8. Sfaturi pentru grabirea vindecarii

Virusul Epstein-Barr, principala cauza a mononucleozei

Virusul Epstein-Barr (EBV) cauzeaza mai multe boli, inclusiv mononucleoza infectioasa. Mononucleoza infectioasa este o boala virala cauzata de virusul Epstein-Barr (cunoscut sub numele de „EBV”), din familia virusului herpetic. Primul contact cu virusul Epstein-Barr sau infectia primara trece adesea neobservat la copii, dar, in unele cazuri, este responsabil pentru mononucleoza infectioasa, care este mai frecventa in adolescenta.

Infectia cu virusul Epstein-Barr (EBV) este foarte frecventa. EBV este un tip de virus herpetic numit virus herpetic de tip 4. Afecteaza aproximativ 50% dintre copiii de 5 ani din Statele Unite si Europa si aproape 95% dintre adulti.

Majoritatea infectiilor cu EBV nu cauzeaza niciun simptom. Mononucleoza infectioasa afecteaza de obicei adolescentii si adultii tineri, infectati cu EBV. Se numeste astfel datorita prezentei in sange a unei cantitati mari de celule albe (celule mononucleare). Dupa infectia primara, EBV ramane in organism (la fel ca alte virusuri herpetice) pentru totdeauna, stocat in principal in celulele albe din sange. Virusul este prezent periodic in saliva persoanelor infectate. Acestea pot transmite infectia altor persoane in timpul acestor episoade de descarcare virala, dar infectia cauzata este asimptomatica.

Rareori, EBV contribuie la dezvoltarea unor tipuri de cancer, cum ar fi limfomul Burkitt si anumite tipuri de cancer de nas si gat (cancer nazofaringian). Se crede ca genele virale specifice modifica ciclul de crestere al celulelor infectate si le transforma in celule canceroase. Contrar credintei populare, EBV nu este responsabil pentru sindromul oboselii cronice.

Cum se transmite mononucleoza infectioasa sau „boala sarutului”?

Daca o persoana infectata cu virusul Epstein-Barr tuseste, stranuta, imprastie stropi de saliva, atunci ea poate transmite boala. Contagiunea este mai mare in timpul fazei acute, mai ales atunci cand pacientul are febra. Odata ce faza acuta a trecut, virusul ramane prezent in saliva, in cantitati mici, pentru o perioada destul de indelungata, care poate dura pana la sase luni. Transmiterea ramane astfel posibila, desi este adesea subestimata.

In concluzie, virusul Epstein-Barr este transmis in principal prin contactul direct intre oameni (prin sarut – de unde si denumirea de „boala sarutului”) si prin saliva (proiectii in timpul tusei, de exemplu).

Adesea, primul contact cu virusul are loc la o varsta frageda si trece neobservat: deseori, un copil infectat cu virusul nu prezinta niciun simptom si totusi corpul sau dezvolta anticorpi care il protejeaza impotriva acestui virus. Prin urmare, este imun la mononucleoza infectioasa fara ca boala sa fie declarata.

In preventia si tratarea bolilor virale este foarte importanta sprijinirea sistemului imunitar. Molekin Vitamina C 1000+ZN contribuie la functionarea normala a sistemului imunitar, avand si actiune antioxidanta. Contine si rutin, un glicozid flavonoid citric format din combinatia dintre flavonolul quercitina si dizaharida rutinoza. Cea mai importanta proprietate a quercitinei este de intensificare si prelungire a actiunii vitaminei C in organism. Este recomandat pentru imbunatatirea imunitatii si protejarea celulelor impotriva stresului oxidativ.

Zdrovit Molekin C 1000 Vitamina C + Zinc x 20 comprimate efervscente

Vezi detalii

Odata cu dezvoltarea masurilor de igiena, numarul copiilor imunizati scade in tarile dezvoltate. Infectia apare apoi mai tarziu in viata, cel mai adesea in timpul adolescentei sau la varsta adulta timpurie, prin contact intim cu alte persoane. Acesta este motivul pentru care mononucleoza infectioasa mai este numita si „boala sarutului” sau boala „logodnicului”.

Cand pacientul este vindecat, virusul ramane in ganglionii limfatici toata viata, fara a provoca reaparitia mononucleozei. Se estimeaza ca 90% dintre adulti au fost in contact cu virusul Epstein-Barr in trecut.

Care sunt simptomele mononucleozei infectioase?

Daca infectia este de obicei asimptomatica la copiii sub 5 ani, la adolescenti si adulti, poate provoca sau nu mononucleoza infectioasa.

Durata obisnuita intre infectie si aparitia simptomelor este de aproximativ 30 pana la 50 de zile. Acest interval reprezinta perioada de incubatie. Dupa o incubatie de patru pana la sapte saptamani fara simptome, febra moderata si dificultatea la efort se instaleaza treptat in decurs de una pana la doua saptamani, apoi apar simptomele mononucleozei infectioase.

Patru sunt simptome principale ale mononucleozei infectioase cauzate de EBV:

· oboseala extrema,

· febra,

· durere in gat,

· noduli limfatici umflati.

La adolescenti si adultii tineri, mononucleoza infectioasa se manifesta doar cu dureri in gat, febra si oboseala, dar sunt si cazuri in care simptomele mononucleozei infectioase sunt severe.

Printre manifestari se numara:

· febra, adesea peste 39 °C cu frisoane, timp de 7 pana la 14 zile;

· deteriorare semnificativa a starii generale (oboseala severa, pierderea poftei de mancare);

· angina pectorala foarte dureroasa cu dificultate la inghitire (disfagie), gatul fiind rosu si uneori acoperit cu pustule si membrane albe;

· prezenta a numerosi noduli umflati si durerosi in gat;

· dureri musculare;

· dureri de cap;

· hepatomegalie (ficat marit);

· splenomegalie (splina marita);

· transpiratii abundente, mai ales pe timpul noptii;

· faringita;

· eruptii cutanate: rareori, pot aparea pete rosii pe trunchi, coapse si brate daca pacientul tocmai a luat antibiotice (ampicilina).

In general, persoanele bolnave ajung sa se simta bine dupa 2 – 4 saptamani, dar unele persoane pot resimti o oboseala puternica alte cateva saptamani. In cazurile mai grave, simptomele pot dura timp de peste 6 saptamani.

La copii, mononucleozele trec deseori neobservate. Simptomele sunt rareori foarte evidente si nu sunt toate prezente: copilul poate prezenta un episod febril cu dureri in gat, fara oboseala mare. Acesta este motivul pentru care mononucleoza infectioasa trece adesea neobservata la aceasta varsta.

mononucleoza-diagnostic

Cum se stabileste diagnosticul de mononucleoza infectioasa?

Daca unul sau mai multe dintre simptomele enumerate apar, este bine sa consultati de indata un medic. Acesta va va examina pe dumneavoastra sau pe copilul dumneavoastra. Prezenta amigdalitei cu amigdalele marite, rosii, acoperite cu membrane albicioase si noduli limfatici mariti in gat este o caracteristica pentru mononucleoza infectioasa. Pentru a se asigura ca nu aveti amigdalita bacteriana, medicul efectueaza un test de diagnostic rapid. Acesta presupune o recoltare simpla, este nedureros si dureaza doar cateva minute.

Prin aceasta testare simpla, medicul recolteaza secretii din gat cu ajutorul unui betigas steril. Mostra va fi trimisa la laborator pentru a fi verificata de bacterii streptococice. In cazul in care testul este pozitiv, copilul are cu certitudine o infectie bacteriana. Daca testul este negativ, copilul are cel mai probabil o infectie virala si continua investigatiile pentru infectia cu virusul Epstein-Barr.

Dupa aceea, va trece la palparea abdomenului, pentru examinarea splinei pentru a verifica daca este marita (pentru cazul in care este vorba despre mononucleoza, boala care presupune, de asemenea, inflamarea amigdalelor).

Apoi, pentru a confirma diagnosticul, se face un test de sange. Pentru a confirma infectia cu virusul mononucleozei, medicul dumneavoastra va cere analize de sange. In cazul sindromului mononucleozei infectioase, se va releva o crestere temporara, dar semnificativa, a anumitor celule albe din sange numite limfocite monocitare sau monocite. Multe dintre ele prezinta anomalii caracteristice la examenul microscopic si confirma contactul recent cu virusul testand anticorpi impotriva virusului Epstein-Barr. Ulterior, se vor evalua consecintele asupra ficatului care, in general, duc la o crestere moderata a enzimelor hepatice.

Tratamentul pentru mononucleoza infectioasa

Persoanele cu mononucleoza infectioasa sunt incurajate sa se odihneasca pe intreaga durata a primei saptamani sau in primele doua saptamani, cand simptomele sunt intense. Dupa aproximativ doua saptamani, acestea pot deveni mai active. Cu toate acestea, din cauza riscului de rupere a splinei, sarcinile grele si sporturile de contact ar trebui evitate timp de cel putin o luna, pana cand medicul confirma prin examinare sau uneori prin ultrasunete ca splina a revenit la dimensiunea normala.

Nu exista un tratament specific pentru mononucleoza infectioasa. Intrucat este virala, antibioticele sunt inutile, iar tratamentul se concentreaza pe ameliorarea simptomelor resimtite de pacient. De aceea, medicul recomanda:

· odihna la pat,

· consum de lichide,

· alimentatie cu multe vitamine,

· gargara cu sare.

Febra si durerea pot fi tratate cu acetaminofen sau antiinflamatoare nesteroidiene (AINS, cum ar fi aspirina sau ibuprofenul). Cu toate acestea, riscul sindromului Reye, care poate fi fatal, exclude utilizarea aspirinei la copii.

Analgezicele si antipireticele (de preferinta paracetamol sau ibuprofen, daca paracetamolul este contraindicat) pot fi prescrise pentru a limita febra si a ameliora durerea asociata cu mononucleoza infectioasa.

In caz de complicatii, spitalizarea poate fi decisa si de medicul curant, dar ramane exceptionala.

Pentru copii si adolescenti, absenta de la scoala este indicata pe toata perioada in care simptomele se fac resimtite. Elevii se vor intoarce in clasa cand febra a scazut si pot inghiti normal.

mononucleoza-complicatii

Complicatiile mononucleozei netratate

Foarte rar, se observa complicatii cauzate de mononucleoza infectioasa:

· Daca in prima luna de boala, cand splina s-a marit din cauza bolii, corpul este suprasolicitat si supus eventual unui traumatism, poate aparea o ruptura a acestui organ si atunci este vorba despre o urgenta, pentru ca ruptura de splina poate pune viata in pericol.

· Pot aparea complicatii hepatice: cel mai adesea, acestea sunt doar anomalii vizibile in timpul evaluarii biologice (cresterea enzimelor hepatice, numite transaminaze), poate aparea hepatita sau icterul.

· Leziuni neurologice periferice (sindrom Guillain-Barré: inflamatie a nervilor periferici responsabili de paralizie temporara) sau cerebrala (meningita virala sau encefalita).

· Afectarea hematologica. La persoanele care sunt imunocompromise, poate aparea si o crestere excesiva a globulelor albe din sange. Granulocitopedia, trombocitopedia, anemia hemolitica.

· Complicatii cardiologice: inflamarea muschiului inimii.

· Otita.

Aceste complicatii sunt rare si necesita ingrijiri spitalicesti specializate.

Mononucleoza infectioasa – metode de preventie

Mononucleoza infectioasa este frecvent o boala autolimitata si nu necesita tratament specific in formele usoare/moderate. Principalele masuri de preventie si tratament constau in:

• respectarea masurilor de igiena: spalarea mainilor, dezinfectia jucariilor, evitarea folosirii in comun a periutelor de dinti, a prosopului, tacamurilor, canilor etc.;

• evitarea contactului cu saliva persoanei infectate, in perioada de boala activa;

• izolarea nu este necesara deoarece transmiterea nu are loc atat de usor.

Sfaturi pentru grabirea vindecarii

Tratamentul prescris amelioreaza simptomele mononucleozei infectioase, dar starea febrila poate persista timp de cateva saptamani. Cel mai adesea, oamenii isi revin in trei pana la cinci saptamani. Este posibila oboseala prelungita care poate dura cateva saptamani, dar nu va va impiedica neaparat sa lucrati.

In timpul convalescentei (o luna), activitatea sportiva nu este recomandata.

Exista totusi remedii naturiste care pot intari sistemul imunitar pentru a face fata atacului virusului. Acestea ajuta organismul sa lupte cu virusul, combat febra si grabesc procesul de vindecare. Iata cateva dintre aceste remedii:

· usturoi,

· lamaie,

· turmeric,

· ghimbir,

· coada soricelului,

· soc,

· zinc (ajuta la dezvoltarea celuleor T, care permit organismului sa devina imun in fata agentilor patogeni),

· ulei de cocos,

· vitamina C,

· omega-3,

· echinacea (atentie, nu se recomanda copiilor bolnavi de mononucleoza!),

· merisor.