Mioza defineste fenomenul de constrictie (micsorare) a pupilei. Fenomenul antagonist, care va duce la dilatarea pupilei, se numeste midriaza. Anizocoria reprezinta patologia in care pupilele au un diametru diferit, fiind inegale. Constrictia pupilei poate fi un fenomen fiziologic, care se datoreaza necesitatii de acomodare. De exemplu, in urma expunerii la lumina puternica, ochiul se va acomoda prin micsorarea diametrului pupilar, astfel incat sa se limiteze stimulii luminosi ce ajung la nivelul retinei. Cu toate acestea, desi este un fenomen normal, mioza poate sa apara si pe fondul anumitor patologii, insa deseori in combinatie cu alte simptome, mai ales oculare.
Aparitia fenomenului patologic, cand pupilele sunt micsorate (fie unilateral, fie bilateral) timp indelungat, poate avea o etiologie deosebit de extinsa. Mioza, in termeni actuali, descrie situatia patologica in care apare o constrictie excesiva a pupilelor. Acest fenomen se poate manifesta atat prin boli oculare si probleme de vedere, disfunctii la nivelul muschilor oculari, cat si prin mai multe patologii sistemice. Medicul oftalmolog este in masura sa elaboreze diagnosticul corect, iar in functie de caz sa puna la punct tratamentul pentru mioza. In majoritatea cazurilor, cauzele care duc la mioza sunt de natura medicala, iar uneori circumstantiala.
Ce este mioza?
Mioza reprezinta constrictia excesiva a pupilelor. Aceasta poate fi atat unilaterala, la un singur ochi, cat si bilaterala. Desi la adolescenti si tinerii adulti acest fenomen poate aparea pe fondul unei patologii, la nou-nascuti si populatia in varsta este relativ normal ca mioza sa fie prezenta. Acest lucru se datoreaza faptului ca, odata cu inaintarea in varsta, muschii pupilodilatatori tind sa slabeasca. Cu toate acestea, diametrul pupilar nu este semnificativ de mic. O constrictie posibil patologica descrie un diametru pupilar frecvent mai mic de 3 milimetri, ca urmare a pierderii inhibitiei supranucleare (coma), imobilitate de lunga durata (sindromul Adie, pupila Argyll Robertson).
Mioza – factori de risc si cauze
Principalii factori de risc asociati cu mioza sunt inaintarea in varsta, pe fondul proceselor care duc la pierderea functionalitatii muschilor pupilodilatatori, si administrarea anumitor tipuri de medicamente. Dincolo de faptul ca mioza poate fi secundara si unui traumatism sau unei intoxicatii sau ca are potentialul de a aparea in urma expunerii la anumite substante chimice, exista si patologii care, printre altele, duc si la mioza. Este important de retinut ca acest fenomen rareori se prezinta singur in tabloul simptomatologic, fiind frecvent acompaniat de simptome mult mai relevante pentru boala, care ajuta practicianul clinic sa isi reduca posibilitatile de diagnostic.
Naturalis VizualMax este un supliment alimentar care, datorita acidului DHA, a vitaminei B2 si a zincului,
contribuie la mentinerea vederii normale. Efectul benefic se obtine in conditiile unui consum zilnic de
250 mg de DHA.
Este o tulburare congenitala care afecteaza formarea si functionarea colagenului. Patologia are un grad ridicat de complicatii, si se asociaza cu durere cronica, luxarea frecventa a articulatiilor, oboseala si, de asemenea, mioza omniprezenta.
Este o afectiune rara care se prezinta cu ptoza partiala, anhidroza faciala sau mioza. Desi exista si forme congenitale ale bolii, deseori se dobandeste in urma leziunilor nervoase. Totusi, in acest sindrom constrictia pupilara este relativ redusa, fara a afecta major vederea. In aceasta afectiune se observa paralizia muschiului pupilodilatator, iar fenomenul de constrictie este unilateral.
Desi principalul simptom asociat este reprezentat de durerea de cap, episoadele recurente, foarte frecvente, pot duce la mioza, ptoza si alte simptome oculare.
Hemoragia intracraniana poate duce, printre altele, si la mioza. Aceasta poate fi secundara unui accident vascular cerebral initiat in zona putului trunchiului cerebral sau in cazul leziunilor traumatice, in special la nivelul neurocraniului. In conditiile instalarii comei, fenomenul de constrictie este deosebit de intens, pupilele avand diametrul chiar sub 3 milimetri.
Reprezinta inflamatia uveei. De fapt, mai poarta si denumirea de iritita, intrucat irisul este, de fapt, partea din uvee care deseori se inflameaza. Muschii irisului sunt cei care asigura controlul diametrului pupilar, motiv pentru care inflamatia irisului poate duce si la mioza.
-
Neurosifilisul (sifilisul cerebral)
Sifilisul este o boala infectioasa cauzata de infectia cu Treponema pallidum. Sifilisul cerebral, dupa cum sugereaza si denumirea, se refera la infectia care implica sistemul nervos central. Studii arata ca, la cateva ore postinfectie, treponemele pot fi prezente in lichidul cefalorahidian. Mai mult decat atat, exista cinci tipuri de neurosifilis, care variaza de la formele timpurii, frecvent asimptomatice, si pana la manifestari meningeale si meningovasculare. Din tabloul simptomelor asociate face parte si fenomenul de mioza (pupila Argyll Robertson).
Intoxicatia acuta cu pesticide organofosforice este, de asemenea, o cauza pentru mioza. Chiar si in cazul expunerilor de scurta durata se observa o oarecare constrictie pupilara. Iperita, „gazul de mustar”, este o alta substanta care cauzeaza, printre altele, si mioza.
Este o boala cronica autoimuna, care implica demielinizare, inflamatie, pierdere neuronala. Se manifesta prin simptome deosebit de violente si, in prima instanta, se poate prezenta cu mioza, caderi recurente la adultii tineri. Debutul progresiv se asociaza cu dizabilitate semnificativa, la 10-15 ani dupa diagnosticare.
-
Administrarea anumitor medicamente si substante
Mioza apare deseori ca urmare a anumitor tratamente medicamentoase sau a administrarii unor substante:
-
opioide: fentanil, morfina, heroina, metadona;
-
produse care contin nicotina (tigari, tutun, gume);
-
imidazoline: clonidina, nafazolina, oximetazolina, tetrahidrozolina;
-
antipsihotice: risperidona, haloperidol, clorpromazina, olanzapina, quetiapina;
-
inhibitori ai acetilcolinesterazei;
-
agenti colinergici;
-
antagonisti ai serotoninei;
-
medicamente chimioterapice;
-
inhibitori de monoaminoxodiaza;
-
antidepresive;
-
picaturi oftalmice cu pilocarpina.
Asadar, exista o gama variata de patologii si conditii care pot duce la aparitia acestui fenomen, in lipsa reactiei fiziologice normale. Drept urmare, este necesar ca medicul oftalmolog nu doar sa identifice si sa confirme mioza patologica, ci si cauzele care stau la baza aparitiei acesteia.
Mioza – simptome si manifestari
De cele mai multe ori, simptomele caracteristice se asociaza patologiei subiacente. Cand aceasta este absenta, iar constrictia pupilara se datoreaza unui fenomen in aparenta fiziologic, se observa vizibil faptul ca pupilele sunt mai mici decat in mod normal. In foarte multe cazuri, apare si o scadere relativa a acuitatii vizuale, uneori dureri oculare si senzatia de presiune sau de corp strain in ochi. Ochiul poate avea un aspect injectat, mai ales in cazul inflamatiei si iritatiilor de la acest nivel. Totusi, pentru a se pune un diagnostic cat mai specific, este esential sa se acorde o atentie deosebita in primul rand gradului de constrictie pupilara, potential patologic.
De exemplu, in cazul formei patologice, pupila nu se poate dilata cand este expusa la un stimul luminos. Drept urmare, astfel pot aparea dificultati de vedere in zonele deficitar iluminate (nictalopia). Certitudinea unei patologii poate fi ridicata in momentul in care fenomenul apare unilateral, deci la nivelul unui singur ochi. In mod normal, raspunsul fiziologic la lumina puternica implica o constrictie a ochiului, insa diametrul revine la normal dupa acomodare. In cazuri de natura patologica, diametrul pupilar ramane redus chiar si dupa indepartarea stimulilor care, in trecut, au dus la mioza. Simptomele sunt relevante in context clinic.
Diagnosticul de mioza
Diagnosticul de mioza se pune pe seama investigatiilor fizice, masurandu-se diametrul pupilar si confirmandu-se faptul ca, intr-adevar, acesta este mai mic decat cel normal. De asemenea, se observa si faptul ca diametrul nu revine la normal si ca ochii afectati nu reactioneaza prin dilatarea pupilelor. In acest caz, diagnosticul se bazeaza pe anamneza pacientului si, ulterior, ar putea sa implice o serie de teste necesare identificarii posibilei etiologii pentru mioza.
Mioza – alternative de tratament
In unele cazuri, folosirea picaturilor dilatatoare ar putea fi eficienta. Pe cale chirurgicala, exista posibilitatea de a se corecta mioza prin fotomidriaza, o procedura similara cu pupiloplastia si care se realizeaza in jurul pupilei, utilizand laserul. In cazul in care fenomenul de mioza apare din cauza unei patologii subiacente, si nu a unor factori circumstantiali, simptomul se amelioreaza odata cu initierea tratamentului aferent. De cele mai multe ori, in cazul in care fenomenul apare ca urmare a tratamentului medicamentos, intoxicatiei cu organofosforice, acesta este temporar si, in mod normal, ar trebui sa se amelioreze la scurt timp, cu redobandirea diametrului normal.
Mioza – complicatii si riscuri asociate
Principalele riscuri si complicatii asociate acestui fenomen se grefeaza, in cele din urma, asupra bolilor care ar putea duce la aparitia miozei. Multe dintre patologii, cum ar fi scleroza multipla, hemoragia intracraniana, accidentul vascular cerebral, prezinta risc major de complicatii. Drept urmare, acest simptom nu ar trebui subestimat, intrucat ar putea indica o patologie cu potential deosebit de sever.
Surse:
https://www.sciencedirect.com/topics/immunology-and-microbiology/miosis
https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/23575-eye-miosis
https://www.webmd.com/eye-health/eye_miosis_facts
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK549814/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK500000/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK540979/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499849/