Uter fibromatos – cauze, simptome, diagnostic si tratamente

Fibromul uterin este un tip comun de tumora necanceroasa care se dezvolta in interiorul uterului sau pe suprafata peretelui uterin. I se mai spune si uter fibromatos. Nu toate fibroamele provoaca simptome, dar unele paciente cu uter fibromatos se pot confrunta cu sangerari menstruale abundente, dureri de spate, urinari frecvente si durere in timpul actului sexual. In general, pentru fibroamele mici tratamentul nu este necesar, dar pentru tumorile mai mari specialistii din domeniul sanatatii pot recomanda medicamente sau eventual o interventie chirurgicala.

Ramaneti alaturi de noi pentru a afla mai multe detalii despre simptomele, cauzele aparitiei si optiunile de tratament pentru uter fibromatos.

Uter fibromatos – generalitati

Fibroamele uterine (numite si leiomioame uterine) sunt excrescente alcatuite din muschi si tesut care se pot dezvolta in interiorul peretelui uterului, in interiorul cavitatii principale a uterului sau pe suprafata exterioara a uterului.

Aceste excrescente se mai numesc si leiomioame sau, pe scurt, mioame, si sunt in general benigne, constituind cea mai frecventa tumora necanceroasa aparuta la femei. Excrescentele intalnite in caz de uter fibromatos rareori evolueaza in cancer si in general nici nu se asociaza cu vreun risc sporit de aparitie a altor tipuri de cancer la nivelul uterului.

Fibroamele variaza ca numar si dimensiune. Unele paciente cu uter fibromatos pot avea un singur fibrom sau mai multe excrescente intr-un grup. In unele cazuri de uter fibromatos, fibroamele pot fi atat de mici incat medicul nici nu le-ar putea detecta cu ochiul liber, sau din contra, pot ajunge pana la dimensiunea unui grapefruit sau chiar mai mari. Un fibrom care se dezvolta excesiv poate distorsiona interiorul si exteriorul uterului. In cazuri extreme, unele fibroame cresc suficient de mult incat sa umple zona pelvina sau abdominala, pacienta cu uter fibromatos putand sa para insarcinata.

In caz de uter fibromatos, fibroamele se pot incadra in urmatoarele tipuri:

• fibroame intramurale – se dezvolta in peretele muscular al uterului si sunt cel mai raspandit tip de uter fibromatos;
• fibroame submucoase – acestea cresc sub mucoasa interioara a uterului;
• fibroame subserozale – se formeaza sub captuseala suprafetei exterioare a uterului, putand deveni destul de mari, suficient incat sa poata fi observata o umflatura in zona pelvina;
• fibroame pedunculate – acestea sunt cele mai rare cazuri de uter fibromatos, in astfel de situatii fibroamele atasandu-se de uter printr-o structura similara unei tulpini. Sunt deseori descrise ca avand forma de ciuperci.

Diferenta intre fibromul uterin si polipii uterini

Desi au simptome similare, fibromul uterin si polipii sunt insa doua lucruri diferite. Polipii uterini sunt mai mici si se formeaza in mucoasa uterului, unde pot creste suficient incat sa obstructioneze in cele din urma deschiderea trompelor uterine si sa cauzeze infertilitate. Aproximativ 5% dintre acesti polipi pot fi cancerosi sau sa contina celule anormale, ce pot sa se transforme in cancer. De aceea majoritatea medicilor ginecologi sugereaza indepartarea polipilor.

Uter fibromatos – posibile cauze

Desi nu se stie exact ce anume cauzeaza fibroamele, se crede ca hormonii estrogen si progesteron ar putea juca un rol in aparitia acestui fenomen. Alti factori de risc care ar putea duce la uter fibromatos sunt:

• obezitatea sau un indice de masa corporala (IMC) mai mare;
• istoricul familial de fibrom;
• lipsa vreunei sarcini pe parcursul vietii;
• debutul precoce al menstruatiei (aparitia menarhei inainte de a implini varsta de 10 ani);
• menopauza survenita la o varsta mai inaintata;
• deficitul de vitamina D;
• consumul excesiv de alcool sau carne rosie si un consum redus de legume, fructe si lactate.

Cert este ca fibroamele uterine sunt mai frecvente decat v-ati astepta. Cam una din cinci femei poate avea uter fibromatos in perioada fertila a vietii, iar jumatate dintre persoanele de sex feminin dezvolta uter fibromatos pana la varsta de 50 de ani. Dupa menopauza, fibroamele uterine devin mai rare.

De asemenea, fetele care inca nu au avut prima menstruatie (menarha) nu au uter fibromatos si fibroamele sunt rare in general la femeile sub 20 de ani.

Studiile arata ca fibroamele tind sa se dezvolte cand nivelurile hormonale sunt mai mari (de exemplu, in timpul sarcinii) si se micsoreaza dupa ce nivelurile hormonale se reduc (cum ar fi in timpul tranzitiei catre menopauza).

Uter fibromatos – semne si simptome

Dupa cum spuneam, multe femei aflate la varsta fertila pot ajunge sa dezvolte uter fibromatos, doar ca unele persoane nu stiu ca au asa ceva pentru ca deseori sunt asimptomatice. Prin urmare, pacientele descopera ca au fibrom uterin in timpul unui examen pelvin de rutina sau al unei ecografii pentru sarcina.

Pacientele cu uter fibromatos care prezinta insa simptome se pot confrunta cu urmatoarele neplaceri:

• prezenta sangerarilor intre menstruatii;
• sangerari abundente pe parcursul menstruatiei, uneori cu cheaguri de sange;
• menstruatii cu durata mai indelungata decat in ​​mod normal;
• tendinta de a urina mai des (cand fibromul pune presiune asupra vezicii urinare);
• incapacitatea de a urina sau de a goli complet vezica urinara;
• crampe pelvine sau dureri la menstruatie;
• senzatie de plenitudine sau presiune in abdomenul inferior;
• durere in timpul actului sexual;
• dureri de spate;
• distensie abdominala in cauza careia femeia poata parea insarcinata.

Simptomele asociate cu uter fibromatos se stabilizeaza sau dispar de obicei odata cu tranzitia la menopauza, cand nivelurile hormonale se diminueaza.

Uter fibromatos – diagnostic

Un uter fibromatos nu este intotdeauna usor de diagnosticat. De exemplu, in caz de obezitate, fibroamele pot fi mai greu de depistat. Prin urmare, la pacientele suspecte de uter fibromatos, ginecologul poate recomanda urmatoarele investigatii:

• ecografie – care utilizeaza unde sonore pentru a crea imagini ale uterului;
• scanare RMN – aceasta procedura foloseste magneti puternici si unde radio pentru a crea imagini ale uterului pacientei;
• sonograma cu perfuzie cu solutie salina (histerosonografie) – se injecteaza solutie salina in uter pentru a se facilita vizualizarea prin ultrasunete;
• histeroscopie – se introduce prin vagin, pana la uter, un tub lung si subtire pentru a examina interiorul uterului;
• biopsie endometriala – la pacientele care au sangerari neobisnuite, se preleveaza un fragment de tesut din mucoasa uterulu. Tesutul va fi apoi analizat la microscop pentru a se verifica daca pacienta are cancer.

Uter fibromatos – optiuni pentru tratament

Tipul tratamentului pentru uter fibromatos depinde de varsta si starea generala de sanatate a pacientei, de gravitatea simptomelor si de tipul de fibrom depistat in urma investigatiilor. De asemenea, mai conteaza si daca pacienta este insarcinata sau isi doreste copii in viitor.

Acestea fiind spuse, optiunile de tratament pentru simptomele pacientelor cu uter fibromatos pot include:

• dispozitive intrauterine care elibereaza hormoni pentru a ajuta la reducerea sangerarii abundente si a durerii;
• acid tranexamic, pentru a reduce cantitatea de flux sanguin;
• suplimente de fier, pentru prevenirea sau tratarea anemiei aparute pe fondul menstruatiei prea abundente;
• analgezice, cum ar fi ibuprofenul sau naproxenul, pentru calmarea crampelor sau durerii;

La unele paciente cu uter fibromatos ginecologul poate recomanda si examinari pelvine sau ecografii periodice, pentru a monitoriza evolutia fibromului.

Terapiile hormonale sau medicamentele care pot ajuta la micsorarea fibroamelor includ:

• anticonceptionale cu administrare orala, pentru a ajuta la controlul menstruatiei abundente, asociate cu uter fibromatos;
• un tip de dispozitiv intrauterin care elibereaza zilnic o doza mica de progesteron;
• injectii cu hormoni pentru a ajuta la micsorarea fibroamelor prin oprirea ovulatiei. In general, aceasta terapie este utilizata doar pe termen scurt, de exemplu pentru a micsora fibromul inainte de o interventie chirurgicala. Pe termen mai lung, injectiile pot fi folosite cand se adauga si cantitati mici de estrogen, pentru a reduce efectele secundare la femeile cu uter fibromatos.

In unele cazuri, medicul poate recomanda o interventie chirurgicala pentru uter fibromatos. In astfel de situatii, procedurile utilizate pentru tratarea fibromului constau in:

• histeroscopie – poate elimina fibroamele care s-au format in interiorul uterului;
• ablatie endometriala – procedura folosita uneori pentru a trata sangerarile abundente asociate cu uter fibromatos. Ofera cele mai bune rezultate cand fibroamele sunt de dimensiuni mici. Deseori, ablatia endometriala opreste complet menstruatia.
• embolizarea arterei uterine – aceasta procedura opreste alimentarea cu sange a fibromului, obligandu-l sa se micsoreze si sa dispara. Aceasta poate fi o optiune buna daca doriti sa evitati interventia chirurgicala si nu intentionati sa ramaneti gravida.
• miomectomie – interventie chirurgicala care indeparteaza fibroamele din uter. Poate fi o alegere buna pentru femeile cu uter fibromatos care totusi doresc sa aiba copii. Din pacate insa, miomectomia nu impiedica dezvoltarea altor fibroame.
• histerectomie – prin aceasta interventie chirurgicala se indeparteaza complet uterul. Poate fi o optiune daca nu va doriti copii, medicamentele nu au dat rezultatele dorite si nu puteti trece prin alte proceduri.

Tratamentele mai noi pentru uter fibromatos, cum ar fi utilizarea ultrasunetelor focalizate, sunt inca evaluate in studii clinice.

Uter fibromatos – posibile complicatii

Majoritatea fibroamelor uterine nu cauzeaza complicatii grave. Cu toate acestea, cele mai frecvente complicatii la femeile cu uter fibromatos sunt:

• durerea care poate deveni insuportabila;
• umflarea abdomenului sau a zonei pelvine;
• sangerarea excesiva si aparitia anemiei;
• infertilitate (mai rar).

Surse:

https://www.mountsinai.org/health-library/diseases-conditions/uterine-fibroids

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9130-uterine-fibroids

https://www.webmd.com/women/uterine-fibroids/uterine-fibroids

https://www.nhs.uk/conditions/fibroids/